Chiţ şi chiţi-chiţ
Discurile de pickup, doamne! Ca nişte cutii cu uriaşe bijuterii, dar mai ceva decât acestea. Mamă, şi ce frumoşi erau artiştii, pictaţi parcă pe coperţile lor. Dar ce frumoase erau desenele alea ilustrând pe prea scurt poveştile care erau mai de iubit decât orice film! Ce voci frumoase au actorii noştri! Ce frumos era atunci... Şi sunetul ăla, ca de... şemineu, dar nu cu flăcări, ci cu vorbe: pâr, poc, trosc, şşşş, pe ici pe colo, melodioase toate, îmbinându-se cu vocile actorilor cum se îmbinau firele din ilechiul străbunicii, colorate, cuminţi, sub atingerea delicată, dar fermă a dirijorului. Doamne, discurile de pickup! Mă gândeam astă seară că dacă-i pun o poveste din ale sale preferate soţului, pun pariu că rămâne ca trăsnit, cuminte, respirând încet, dar sacadat, ca mine, ascultând amândoi ca doi copii ce suntem cele mai frumoase poveşti ale noastre. Mi-am amintit mai ales, din Sertarul cu Mine, şi când am jucat, la prima vista, o întreagă scenetă, cu draga mea prietenă, ascu...