Eu nu mă piş pe el de vot!

Eu nu mă "piş" pe el de vot! În general, nu mă "piş" pe niciun drept pe care mi l-am câştigat sau pe care mi l-au câştigat alţii, şi nu mă piş pe niciuna dintre responsabilităţile mele. Şi nici nu fac caz de asta, zi de zi, tac şi fac. Însă, am postat, pe Facebook, la profil, o fotografie cu mine, soţul şi fetiţa, însoţită de o ramă pro referendum, pro-modificarea Constituţiei. Cei care mă ştiu cunosc faptul că nu sunt rasistă, nici homofobă, nici extremistă, nici nesimţită. Nu m-am exprimat şi nu am acţionat altfel decât susţin, de când mă ştiu. Acesta este adevărul. La fel cum este adevărat că toţi avem... drepturi. Iar dreptul meu este şi de a merge la vot, când mi se cere acest lucru. Să spun Nu sau Da, să aleg între unul sau altul dintre partidele politice, un preşedinte sau altul, un parlamentar sau altul. Onorantă misiune, zic, după tot ce-a fost înainte să putem face asta. Şi respect decizia majorităţii. Până la următoarele alegeri. Asta înseamnă că sunt proastă? Ceva nu e în regulă dacă în acest sens merg lucrurile. La fotografia despre care vă vorbeam, am ataşat un comentariu: "Pentru că aşa simt". Adică, exact, eu aşa vreau. Nu dăm foc nimănui, nu ia nimeni dreptul la iubire nimănui, dacă tot susţin unii că a fost inutil, nici măcar la căsătorie nu li se ia dreptul. Ăia de sus m-au întrebat dacă sunt de acord sau nu cu modificarea Constituţiei în sensul clarficării unor termeni referitori la întemeierea familiei. Eu am vrut. Atât. Un tânăr a comentat la fotografia şi descrierea mea: "Așa simțeau și bărbații când femeile nu aveau dreptul la vot. Era nenatural ca o femeie sa ia decizii. Era tradiție din moși stramosi". Mişto. Eu trebuia să înţeleg prin ce trec aceia la care referendumul face referire, eu însămi, femeie fiind, trecând prin asta acum un secol? Comparaţia mi se pare complet deplasată, deci forţată la maximum, dar respect dreptul tânărului la exprimare. Şi pe al meu la... vot. Tocmai de aceea, fix de aceea, stimate tânăr, nu mă piş pe el de vot! Zic da sau nu, zic un preşedinte sau altul, zic un primar sau altul, zic un parlamentar sau altul. Inutile ori ba- depinde de percepţia proprie ori indusă-, alegerile, referendumurile îmi oferă bucuria de a cinsti lupta acelora care au fost convinşi că votul este expresia democraţiei. Dacă nu mai votăm, doar ieşim în stradă, la ce bun oricare alt scrutin de acum încolo? Nu putem facem alegeri doar anti-PSD, pro PNL, USR şi ce vă mai face cu ochiul... La proteste, înainte, la vot, înapoi? Mie ASTA nu mi se pare în regulă! N-am nicio şansă să-i conving pe cei care nu pot fi convinşi de altceva, nici vreo intenţie, la fel cum nici ei pe mine... Dar un lucru e sigur, eu chiar vreau să vă spun că nu mă piş pe el de vot!
P.S: Cartea de identitate este a mea, când ne vedem, vă demonstrez :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aţa, semnul, Oracolul şi generaţia „bătuţilor în cap”

Vine vara, bine-mi pare! Cum apare, cum dispare

Îmi plac grecii pentru că îşi iubesc ţara