Nu suntem prea mulţi, suntem nesătui şi nesimţiţi
De câte ori aud de vreo pandemie sau de vreun război, nu că mi se par corecte, subiectiv vorbind, însă, dacă eram, eu ştiu..., Natura sau vreo (altă) Divinitate, le-aş fi înţeles. Nu zic că le-aş fi provocat, că, dacă vrei neapărat să scapi de vreo specie, i-o dai de nu mai rămâne nimic din ea, de la nivelul la care ne raportăm. Ori faci o treabă serioasă... ori faci experimente. Părerea mea. O extermini rapid, fără justificări jucăuşe, plasate tacticos în timp, fără preludii îndelungi descrise în amănunt la televiziunile de ştiri, fără milă, fără easy-money plus injecţiile aferente. „Apocalipsele” de genul ăsta nu pot fi premeditate decât de semeni. Adevăratele apocalipse le vezi pe geam... 5 secunde şi te împrăştii cuminte peste tot. Dar, oricum, dacă aş fi fost altceva decât sunt( zic, cu mintea mea de acum), tot aş fi înţeles încercările cu pricina, făcute, cumva, întru salvarea planetei. Suntem răi. Suntem haini, nesătui, hămesiţi, deşi nu înfometaţi. Suntem căpuşa pământului