Noi, românii, tot aşteptăm vara de... când ne ştim. De prin septembrie, să fiu mai exactă. Dacă avem ghinion, începem să o aşteptăm chiar din prima zi de şcoală. Când e atât de frig în dimineaţa aia cu festivităţile, brusc, aşa, de zici că toţi copiii ăia sunt nişte fiinţe supranaturale care pot influenţa vremea şi, cu toată nefericirea lor, au invocat frigul. Să dea nămeţi de pe 15 septembrie, să închidă dracului ăştia şcolile odată!
Bun. Şi-o aşteptăm, aşa, până prin mai, dacă avem noroc.
8 luni, fraţilor, opt luni!
Sunt unii care, imediat după Revelion, fac postări d-alea orginale în care scriu: „AMR 6 luni până la vară”! Şi pun filmuleţe cu valurile mării, d-astea... La fel ca şi cei care, în toiul verii, numără zilele până la Crăciun. Da’ n-ai cum să te superi, că românu’ s-a născut poet glumeţ.
În ianuarie, cu şuba pe tine-n apartament, faci planuri deja pentru vacanţa pe litoral(care vreţi voi), dai o tură prin Booking şi agăţi repede un apartament şmecher la malu’ mării, să nu-l ia alt român mai cu dexteritate-n rezervări. Apartament pe care s-ar putea să-l debookingeşti câteva săptămâni mai târziu. Că-ţi vin facturile la căldură, apă caldă şi curent. Lasă, mai ai timp până la vară să găseşti altul. În fine. Noroc că aşteptăm Paştele, avem o preocupare şi mai uităm de vară. O săptămână, maximum.
Noi, românii, aşteptăm vara din septembrie şi până-n mai. Dacă avem noroc. Cum suntem plini de... noroc, de câţiva ani luna mai e tot un fel de martie. Poate, aşa, să ne mai arate Soarele o bucă, o buză, buză, pardon, pe la jumatea lunii. Şi-ncep toate televiziunile de ştiri:
GATA, VARA ŞI-A INTRAT ÎN DREPTURI!
Şi-a intrat o... zi. Că a doua zi, scoţi iar hainele groase din debara şi bagi la cutie maieuţele, săndăluţele, costumaşele de baie. Frig. Ca-n martie, de te întrebi cu ce-ai greşit într-o viaţă anterioară, de te-ai născut tocmai aici şi tocmai acum.
Şi tot aşa, până pe 31 mai.
Băi şi vine iunie. E iunie, pana mea, gata! Dă-o-n mama ei de vreme, e vremea verii.
Dimineaţa nu mai ieşi, la 6.30, cu fes pe cap, îţi mai permiţi să scoţi picioruşul din gheată şi să-l arunci într-un papucel cu pufuşor. Viaţă. Pe 1 Iunie, e vară. Pe bune! Pentru că Dumnezeu iubeşte copiii. Apoi plouă în fiecare zi. Plouă, fraţilor, de zici că e aprilie.
Şi noi tot aşteptăm vara. Să fie cald, să fie...
Şi vine, încet, dar vine. De pe 15-20 iunie încolo. Când te loveşte o ditamai călduraaa..., căcălău, Măria Ta. Fix cât să nu mai poţi ieşi din casă de pe la 11.00 până pe la 18.00.
Ce să faci, e vară! Aşa e vara. Zici, lasă că ies seara, pe răcoare. Un drac.
Nu ştiu în alte locuri cum e, dar la Giurgiu, dacă ai tupeu să ieşi după ora 18.00, intri în casă cu 3 kile în minus. De sânge. Că ţi-l sug ţânţarii. Invazie. Plua noastră, mare bucurie în iunie!
Lasă, nu mai ies nici seara. Mă duc în weekend la piscină, la munte, la mare. Un căcat, mă scuzaţi,
plouă fix în weekend. De zici că stă Dumnezeu pe ceas. E sâmbătă dimineaţa? Hai, bagă norişorule, bagă mare! Plouă. Plouă până duminică seara. Degeaba se opreşte luni dimineaţa, că te mai duci la dracu. Adică, la serviciu!
Aşa e vara în iunie. Dar, lasă, că vine iulieeee, muhahaha. Mor şi ţânţarii de căldură ce e. Ce crezi, nu doar că nu moare niciun ţânţar(
vă rugăm, schimbaţi dracului soluţia aia cu care daţi de ani buni, nu vedeţi că-i hrăniţi cu ea?), dar e atât de cald şi seara că mai bine stai în casa ta, cu aerul tău condiţionat, la răcoare. Ce mişto era prin mai, aşa, când ploua şi era răcorică... Hai la munte, că murim, dreaq, de căldură, vara asta! Ai grijă la munte, că vara iese ursu’. Îţi vine-n cabană, după ţuică şi zahăr, că şi tu i-ai furat pământurile. Mă rog, e o altă discuţie. Dacă mai dă şi vreo torenţială, prietenă cu viitura, te trezeşti cu maşina, în 5 minute, de la cota 2.000 la baza muntelui. Plină de apă, dar măcar mai ai benzină. Hi-hi-hi.
Băi, şi în august e apogeul verii.
Pentru ea însăşi, că noi tot acolo suntem. Ziua în casă, seara la televizor. Aşteptăm să fie bine ca să nu fie rău, să nu mai fie ţânţari, să ne bucurăm şi noi de... Pac, n-apuci să termini propoziţia că vine septembrie. Gata, asta a fost vara?!
Ai închis ochii ca să clipeşti? Erai în septembrie. I-ai deschis, eşti în septembrie! Băga-mi-aş iar maieuţele şi săndăluleţele şi costumaşele de baie în cutii, că, ce noroc pe noi: mai sunt doar 9 luni până la vară.
Hai că imediat trec!
Comentarii
Trimiteți un comentariu