Doar un gând să-ţi mai spun :)

Nu că fragmentez viaţa în: ani, luni, weekenduri, vacanţe, sărbători, dar cam aşa i s-ar zice chestiei ăsteia, dacă am fi sinceri... Şi treaba aia cu „bă, io trag linie, de Revelion” este utilă, zău!, dar exclusiv psihologic vorbind şi, de cele mai multe ori, doar pentru Facebook. Ori o faci din timp, ori doar ameninţi cu tristeţe! Oricum, nu cred că trăim mai mult decât o clipă, de când respirăm prima oară şi până la ultimul suflu, dar uităm asta în timpul fiecărui fragment. Nu, serios, întrebaţi-vă bunicii ce cred despre teoria asta! În fine, chestie de percepţie şi de acceptare. Şi de recunoştinţă. Mai am de învăţat! În prag de nou „fragment”, oscilez cumva între tristeţe şi bucurie. Astea două sunt complet amestecate, pentru că, în esenţă, vorbim despre un "acarian", pe o planetă dintr-un fir de praf, într-un Univers greu de cuprins cu mintea noastră de "acarieni", unii simpatici, alţii frustraţi. Dar sunt! Cum oi fi. Şi sunt conştientă de asta, 20% sau cât or fi calculat cercetătorii britanici! Şi nu-mi vine să cred şi nu ştiu cum să mulţumesc pentru toate astea! Pentru că şi cei mai dragi mie sunt încă aici, zi de zi, şi-i pot atinge, îi pot îmbrăţişa, vorbesc cu ei, dorm cu ei, mănânc împreună cu ei, îi văd, îi simt. Băi, ce acarian norocos! Şi-n lumea mea minusculă şi neimportantă la nivel macro, am făcut ordine, de multă vreme. Da. Chiar nu cred în „acarieni” care susţin că se pot schimba de pe-o zi pe alta, care se pretind mai buni doar cu blitzul în faţă, care te storc de energie cu tristeţile lor neconştienizate. Copilă, nu le eşti nici datoare, nici nu eşti responsabilă de ei. Nu! Cu o ordine aproape exemplară, realizată în timp, în minuscula mea lume, întind braţele spre un nou „fragment”, dorindu-le tuturor prietenilor, "acarieni"- nu vă supăraţi!-, acelaşi lucru! Băi, băieţi, să ne trăim vieţişoara asta cât este ea! Să o trăim de parcă n-o să mai fie, şi s-ar putea să nu, să o trăim împreună cu oameni sinceri, cu încredere în ei şi în noi înşine, cu respect faţă de tot ce nu am creat noi, cu dragoste şi pasiune, cu sărbători ca-n copilărie, cu zâmbete, cu poveşti, poezie, muzică şi pictură, cu matematică simpatică şi cu speranţa că, şi dacă nu vom mai şti, vom rămâne, cumva, un praf de energie folositor într-o planetă de pe un fir de praf al unei alte planete- fir de praf- dintr-o lume pe care doar Dumnezeu o înţelege complet. La Mulţi Ani şi un An Nou fericit cu toţi cei pe care îi iubiţi, sănătoşi şi în braţele voastre! Şi vă mulţumesc tuturor pentru tot ce m-aţi învăţat, de când sunt pe pământul acesta! Să fim „acarieni” istorici, zic :D